#rezist sau #schimb?

Majoritatea dintre noi am crescut cu modelul părinților noștri: faci școală, ai diploma, te angajezi la o firmă bună, îți faci credit și îți cumperi și tu casa ta, îți găsești un partener pe viață, faci copii și păstrarea stabilității devine un deziderat.

Dacă vrei schimbare, îți mai poți schimba freza, mașina, zugrăveală sau covoarele de prin casă și eventual locul în care îți faci vacanțele. Nimic structural. Dacă nu-ți place, suferă și înghite. #rezistă, că altfel “ce zice lumea?”, “te faci de rușine!” dacă ieși din rând.

Eșecul suprem în viața românilor este ”te faci de rușine!”. “Rușinea” și “gura lumii” devin ca niște monștri care te vor hăitui toată viața și îți vor suge orice urmă de fericire. “Nu-i voie!” nici să te lași de job, nici să divorțezi, nici să pleci sau să ai un stil de viață diferit față de majoritatea. Stai acolo și #rezistă. Ce? Alții cum au rezistat zeci de ani? Tu de ce nu ești capabil să #reziști?

Pentru mulți, pierderea unui loc de muncă (chiar dacă vorbim despre retragerea de pe piață a companiei sau restrângerea activității) este perceput ca un eșec și reinventarea sau funcționarea ca independent e un proces aproape imposibil.
Această inerție se vede peste tot, de la viața privată, în care puțini sunt cei dispuși să facă schimbări structurale dacă sunt nemulțumiți (schimb partenerul, schimb casă, schimb locul etc.), până la modul în care acceptăm tacit toate mizeriile din viața publică. Suntem obișnuiți să #rezistăm și să ne rugăm ca schimbarea să vină cumva din exterior, să ne salveze cineva, oricine: americanii, europenii, un lider-ceva. Ducem lipsa de lideri în toate domeniile, însă liderii sunt agenți ai schimbării și nouă nu ne place schimbarea.

Adevărata schimbare vine de la fiecare individ în parte; Gandhi spunea: “fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, însă cum are unul mai răsărit câte o inițiativă (indiferent de domeniu), cum se aliază o mulțime de adepți ai #rezistenței împotriva lui și îl lovesc cu ciocanele în cap până îi trece. Vrei schimbare? Cară-te de aici, pleacă! Aici noi nu acceptăm schimbarea. Cine ești tu să crezi că poți? Eu nu cred că pot, tu de ce să poți? Sau mai degrabă: “eu nu am chef să pot și nici nu vreau să văd că tu reușești.”

Păstrarea status-quo-ului a devenit din ce în ce mai greu de susținut în ziua de azi, când totul se schimbă în jurul nostru cu o rapiditate uimitoare și această cursă în căutarea stabilității devine obositoare și extrem de frustrantă.
Mai mult decât atât, acest stil de viață devine extrem de periculos deoarece ne atrofiază abilitățile de adaptare la schimbare. Devenim asemeni animalelor sălbatice, care, deși se nasc cu instincte puternice de supraviețuire și abilitați de vânătoare, dacă sunt ținute toată viața în cuști, devin incapabile să își folosească aceste abilitați. Cu cât sunt eliberate mai târziu, cu atât perioada de acomodare la mediul lor natural este mai lungă. Lungile perioade de detenție le pot chiar domestici și face incapabile să se mai adapteze la noile condiții. Așteaptă să primească hrana zilnică, în loc să pornească în căutarea ei și reacționează docil la orice abuz.

Din fericire, asistăm la o mișcare foarte subtilă și profundă de eliberare. Sunt tot mai mult cei care se trezesc din inerție și spun: “Wait a minute! Eu nu vreau să îmi trăiesc viața în cușcă, sunt capabil să supraviețuiesc în “sălbăticie”, mă bazez pe instinctele mele de vânător”. Și iată cum începem să vedem în jurul nostru tot mai multe modele de indivizi care trăiesc bine-mersi într-o altă paradigmă: aceea a vieții independente, pe propriile lor picioare, bazându-se doar pe talentul și pe abilitățile lor. Sunt indivizi puternici, pentru care #rezist a devenit #schimb. Sunt indivizi pentru care viața lor este mai importantă decât părerea altora și care au decis să își asculte propriul instinct și să trăiască liberi.

La fel ca orice ființă de pe lumea asta, ne naștem cu instinct de supraviețuire și cu niște abilitați. Diferența dintre oameni și restul ființelor este că noi nu ne ascultam instinctul, ci ascultam de alți oameni, cu abilitați diferite. De multe ori, acești oameni sunt exact cei care ne vor binele, însă nu înțeleg că fiecare dintre noi e diferit.
E ca și cum șarpele cel înțelept i-ar șopti în ureche puiului de vultur că nu are cum să zboare. E rușine. Nimeni din neamul șarpelui n-a zburat și, dacă va încerca, se va face de rușine. A încercat un strămoș la un moment dat să zboare dintr-un copac și s-a lovit violent de pământ. Cam asta o să pățească și puiul de vultur, așa că cel mai bine ar fi să nu-și folosească aripile niciodată, ci să se târască în siguranță. Există hrană suficientă și la nivelul solului, uite câte rase de animale supraviețuiesc bine-mersi fără să zboare.

Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla atunci când decizi să nu mai #reziști, ci să #schimbi?
Cei mai mulți se tem că nu vor avea resursele exterioare să supraviețuiască. “N-am suficienți bani ca să trăiesc așa cum vreau eu” este primul gând care apare în mintea majorității, indiferent dacă vorbim de a-ți urma visul în carieră, de a ieși dintr-o relație toxică sau de a te reloca.
“N-am suficienți bani” înseamnă de fapt ”nu cred că sunt în stare să produc ceva pentru care oamenii să dea bani”, “nu sunt suficient de bun”, “mai am de învățat”, “sunt alții mai buni decât mine”. Cu alte cuvinte, nu îți cunoști abilitățile pe care le-ai putea pune în practică pentru a produce suficienți bani ca să poți avea stilul de viață pe care ți-l dorești.

Întrebarea este: “Cine te împiedică să le explorezi?”. Explorarea nu presupune schimbare, ci cunoaștere. Dacă nu ești mulțumit cu ceea ce ai, primul pas nu este cel în care îți evaluezi resursele externe (banii de exemplu), ci pe cele interne: puncte forte, puncte slabe, abilități, pasiuni, talent, educație, experiența etc. și să-ți asculți instinctul. Resursele externe se duc repede. Ești capabil să le reproduci?

Prefer siguranța decât stabilitatea. Siguranța vine din certitudinea că mă pot baza pe abilitățile mele în orice situație. Aceasta este adevărata siguranță, cea care vine din interiorul tău, nu cea care este oferită de cineva din exterior. Siguranța că poți. Și asta o obții doar dacă transformi #rezist cu #schimb și crești.

Ce se întâmplă când decizi să adopți #schimb?
1. Îți urmezi instinctul și ai sentimentul că viața ta capătă sens.
2. Îți descoperi talentele native și abilitățile de care ai nevoie ca să supraviețuiești.
3. Câștigi capcacități de adaptare rapidă la schimbare, în ton cu lumea în care trăim.
4. Câștigi încredere în tine și acea siguranță că, orice s-ar întâmpla, poți să îți menții stilul de viață dorit.
5. Devii un model de urmat (“fii tu schimbarea pe care o vrei în lume”).

Am convingerea că, dacă înlocuim #rezist cu #schimb la nivel de individ, în timp, putem produce schimbări majore la nivel de mental colectiv.

Alina Bota

Fondator Mamprenoare